- Un grup de suporteri posteaza pe Facebook sub numele de Gruppo Maxima o serie de analize foarte relevante
- Multa lume s-a intrebat insa cine sunt cei din spatele contului
- Intr-un serial de postari, cei din spatele paginii s-au prezentat pe larg:
Iata prezentarea lui Gabriel M, cunoscut sub numele de Edmond:
‘Cine e în spatele Gruppo-Maxima!? (II)
Colegul meu, Bogdan, s-a prezentat intr-un material anterior (https://www.facebook.com/GruppoMaxima/posts/2522900551089520 ). E randul meu sa fac acelasi lucru.
Numele meu este Gabriel M (sunt multi care ma stiu ca ”edmond”, de pe diverse grupuri de socializare) si sunt cel de-al doilea administrator al paginii Gruppo-Maxima. Lucrez in turism, imi plac calatoriile si ascensiunile montane. Am abonament la tribuna 2 (am avut in fiecare an, cand au fost puse in vanzare).
, M-am nascut in Slatina, iar primul meci de fotbal pe care l-am vazut pe stadion a fost Arges Pitesti – FC Toulouse: 5-1, cu un Dobrin senzational, l-am considerat mereu cel mai bun jucator roman din toate timpurile.
In 1967 familia s-a mutat in Craiova si am prins ultimele meciuri pe stadionul Tineretului, ma strecuram in stadion pe o portita dinspre strand, impreuna cu alti copii, cand oamenii de ordine nu erau atenti (sau se faceau ca nu ne vad). In acelasi an, in toamna, au venit primele meciuri pe noul stadion, ‘Central”. De ”Stiinta” m-am atasat imediat, a fost un fel de dragoste la prima vedere… Am invatat repede drumul spre stadion,o perioada ai mei nici nu stiau ca ma duc la meciuri, credeau ca sunt pe afara, ‘la joaca”.
In zi de meci stateam pe balcon pana vedeam primele grupuri trecand, coboram si, impreuna cu alti copii din zona (Brazda, ‘Complexul Nou”), ne amestecam printre oamenii mari. Grupuri multe, in pelerinaj spre ‘templu”,un suvoi continuu de oameni curgand spre stadion. O luam pe la Gradina Botanica, apoi traversam parcul si coboram pe langa Agronomie..o strada oblic dreapta, apoi stanga, iar dreapta si ieseam la ”Gazarie”, intrarea dinspre nord, aveam tot timpul reper plopii aia inalti…
In zile fara meci ne aventuram spre centrul orasului, treceam pe la ”Urlatoare’ si ascultam povestile celor mari care chibitau in grupuri..sau mergeam la cafeneaua Agop, vizavi de Universitate, ne zgaiam pe la mese si muream de fericire cand vedeam vreun jucator .. (viata e plina de surprize, mai tarziu aveam sa-i cunosc pe Agopi, trei generatii,oameni indragostiti de cafea si fotbal). Am fost si la o selectie,la juniori, am ramas vreo doi ani in grupa unui antrenor meserias, de mare caracter, nea Lae Opris, ne antrenam pe Tineretului, dar nu am fost suficient de motivat, nu a fost sa fie…
Generatia lui Deselnicu, Strambeanu si Oblemenco, apoi Niculescu, Velea, Taralunga, Marcu etc…. Campioana unei mari Iubiri (dupa campionatul furat de dinamo in 72-73)… primul titlu..
Ceea mai frumoasa galerie din istoria Stiintei a fost, fara indoiala, cea condusa de Mihai Ostrovski, la tribuna II. Franturi de amintiri imi trec prin minte cand scriu aceste randuri…in vremea aia se venea cu cateva ore inainte la meci, iti faceai coif de hartie din programul de meci, multi jucau table sau carti (acum ti-ar da cu tablele in cap daca ai vrea sa intri cu ele la meci!). Fiecare avea steagul lui, era o mandrie sa ti-l confectionezi singur (bateam drumul la ”Casa Alba” multe zile pana gaseam panza de steag alba si albastra). Cand era egal sau eram condusi,spre finalul meciului, in ultimul sfert de ora, galeria asta ii impingea pur si simplu din spate pe jucatori.. se auzea asa un tremur usor apoi parca venea un cutremur, toti bateau cu picioarele in beton si dintr-o data explozia… greu de descris..
Sa nu uit de Dobrin, era sa mor de fericire cand (dupa castigarea campionatului (’74) a venit la Craiova, vestea s-a dus repede, inebunisera salcamii… am ramas doar cu un meci amical in care Dobrin & Oblemenco au facut spectacol si cateva luni in care s-a antrenat cu noi,asteptand legitimarea
Apoi generatia Craiovei Maxima, cea mai frumoasa echipa de club pe care a avut-o vreodata Romania. Momentele alea dupa victorii, cand purtam jucatorii pe brate, ritualul ala special, cand plecam grupuri mari pe la casele jucatorilor….incepeam din centru, vizavi de Mercur, scandam numele lui Stefanescu pana cand capitanul aparea la balcon! .
In zilele cu meciuri in competitiile europene mergeam la gara si asteptam grupurile care veneau cu trenul…priveam cartoanele cu numele oraselor sau zonelor de unde veneau si plecam impreuna, pe jos, pana la stadion. Veneau din toata tara, era vremea cand orice roman, indiferent de varsta, iti putea spune pe de rost echipa Craiovei.
Vara, cand se afisau rezultatele la examene, ne buluceam la Universitate si priveam listele: Era cel mai usor sa afli cine vine la Craiova..au fost pe listele alea chiar Iordanescu si Hagi, dar transferurile au fost interzise, Bucurestiul era speriat de perspectiva unei lungi perioade in care Craiova ar domina fotbalul romanesc
Am prins si doua spectacole ”Flacara” fabuloase, cel de la Jiul din 1983, dupa calificarea in semifinalele cupei UEFA (cand s-a cantat pentru prima oara imnul scris de Paunescu) si unul la Alba Iulia, pe platoul din ”cetate” unde 25 000 au cantat ”Oltenia Terra Nova”.. sa nu uit momentul ala unic cand am asteptat echipa, insirati pe Calea Bucuresti, la intoarcerea de la LIsabona…
Meciuri minunate, deplasari fabuloase…Au trecut anii, am trait cu sufletul la gura ultimul event din existenta noastra (revolutia lui Cartu din 1991) si cupa din 93 …a venit seceta din ultimul sfert de veac, am ramas mereu cu Stiinta in suflet. M-am implicat in multe proiecte pentru suporteri sau imaginea echipei, i-am ajutat pe multi care au apelat la mine pentru procurarea de bilete sau materiale promotionale. Ultimul proiect a fost cel legat de constructia stadionului, materialele puse saptamanal in pagina, pas cu pas, vreme de doi ani.. Nu am intrat pe stadion decat la final, odata cu echipa, toate fotografiile au fost facute cu un zoom puternic, dinafara stadionului,iar unele (facute cu telefonul) au fost primite de la un suporter al Craiovei, care lucra la una din firmele implicate in constructie.
Cupa din 2018 si revenirea in competitiile europene au fost pansamente peste seceta din ultimul sfert de veac ..deplasarile de la Milano, Leipzig, Gyor au fost un bonus..
Prieteni din lumea fotbalului nu am avut, insa o relatie buna, in anumite momente, cu Corneliu Stroe, Costica Stefanescu, Ion Velea si Gheorghita Geolgau. Eu, cel de astazi, merg in continuare la stadion si in deplasari. Nu pierd niciun meci cand sunt in Craiova si merg pe stadion cu aceeasi nerabdare si emotie ca la inceput, copil fiind. Pe masura ce scriu imi reamintesc alte si alte momente, insa am scris deja o intreaga poliloghie, greu de crezut ca o va citi cineva in intregime. 
