16 martie

16 martie – Rememorarea victoriei cu Kaiserslautern! Dialoguri fabuloase intre jucatori



  • Clubul Universitatea Craiova publica o serie de insemnari despre fabulosul meci care ne-a calificat in semifinalele unei competitii europene
  • 16 martie ramane o zi istorica pentru toata suflarea fotbalistica din Craiova si din Romania
  • A fost prima performanta atat de inalta a unui club din tara noastra



Astazi, 16 martie 2019, se implinesc 36 de ani de cand Stiinta realiza cea mai mare performanta: calificarea in semifinalele Cupei UEFA, dupa 1 – 0 cu Kaiserslautern.

Craiova fierbe, oamenii sunt nerabdatori, emotii, unii juveti cauta bilete la meci. Familiile baietilor se pregatesc de o scurta “vizita de lucru” in cantonament. Trenurile sosesc la Craiova cu mii de “nea Marin” care vor sa vada minunatia… prima echipa din Romania calificata intr-o semifinala europeana! Asta da lovitura!

Azi e 15 martie. Cu 13 zile mai devreme am pierdut in Germania Federala, 2-3. A fost al dracului de greu, dar a iesit aproape bine. Doar a fost 3-0 pentru nemti, in minutul 51! Cu 1-0 mergem mai departe! Toata lumea simte asta, dar pe nemti stii ca i-ai batut doar atunci cand ii vezi urcati in autocar. Baietii sunt cu totii in cantonament, traditional… cu trei zile inainte de fiecare meci.



Dupa-amiaza

-Bai, baieti! Hai sa vedem cum facem sa le luam mingea astora! Ati vazut acum doi ani, cu Bayern Munchen, ca nu puteam sa-i deposedam. Astia au forta, nu gluma! Da, e glasul lui Nicolae Tilihoi, singurul zdrahon din defensiva Stiintei.

-Pai cum sa facem? Noi nu avem antrenamente specifice de forta! Sunt vocile a doi-trei colegi. Tot timpul deposedari! Sa nu stea mingea la ei! Asa ne-am imbarbatat in cantonamentul alb-albastru. (Tilihoi)

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

-Mama, ce zarva! Iar au intrat oamenii in cantonament! De unde sa le dam bilete! Toata lumea vrea bilete! Rodioane, da-ne bilete! Am dat si in dreapta, si in stanga, dar gata… s-au terminat! (Camataru)

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Urmeaza sedinta video. Andrei Serban, ministrul de externe, si fanul nostru, ne-a rezolvat prin Ambasada din Germania niste casete video cu nemtii. Uite, meciurile lui Kaiserslautern cu Bayern Munchen si Schalke! Ce materiale baga astia!

Nea Tica ne pune si meciul tur. Aici a fost rau, tu ai gresit aici, aici a fost bine! Nu mai faceti asta! In fine, a trecut, hai sa vedem ce facem maine. Nu va repeziti. Fiti calmi. Important e sa nu luam gol. Pe finalul meciului, ne urcam pe ei! Asta aude toata echipa. Gata sedinta! Stati, tipa nea Tica! Am uitat sa va zic: aveti grija la Brehme. El e cel mai periculos. Urca mult in atac si are centrari ucigatoare! Nu-l lasati sa miste! (Constantin Otet… nea Tica, antrenorul)

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Am terminat de mancat si am iesit prin parcul Romanescu. Chiar am emotii, desi sunt mare cat casa! Mi-am dat seama ca este cel mai important moment din viata mea… a noastra! Toti se uita la mine si imi spun “Hai, Cami! Da un gol!”. De parca e atat de simplu! Dar nea Tica a stiut sa ne motiveze. Si ne-a zis ca toata lumea asteapta calificarea. Sa ne uitam in tribune, dar si mai departe, la toti oamenii care sunt in fata televizoarelor si radiourilor. (Camataru)

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Se lasa seara…

Gata cu plimbarea. Vine masa! Apoi astept cu nerabdare sa ma bag la bazin si sauna. Simt ca am putin peste greutate. Am 1,78 inaltime… trebuie sa am 78 de kile! Sunt obsedat de greutate! Uite, a venit si nevasta-mea cu copiii. Ne pupam repede, doua-trei imbratisari, tot atatea vorbe si gata! Ii trimit acasa. Vreau sa ma ajung in camera, sa fac cateva jocuri de rummy cu Donose… apoi somn! Maine e ziua cea mare! (Tilihoi)

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Adunarea! Toata lumea sa fie in sala de mese la ora 20:00! Culmea, tocmai am servit masa cu totii! Aaaa, am inteles! Presedintele Consiliului Judetean ne tine o cuvantare… Dragi, tovarasi! Am primit dispozitie de la partid, de la Bucuresti, sa ii batem pe nemti! Stiti ce aveti de facut, nu?! De parca n-am fi stiut… Astea sunt vremurile, n-avem altele! Castiga Craiova, castiga Romania, castiga si Ceausescu!

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

16 martie…

Dimineata

Primul moment al zilei… l-am trimis pe soferul autobuzului nostru sa ne cumpere lapte la sticla. Sa-l avem in masina, cand mergem spre stadion. Asa e la fiecare meci acasa, doar nu schimbam traditia chiar acum, inaintea meciului cu nemtii!

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Azi stam izolati pana la joc. Nu suntem salbatici, dar suntem doar noi cu noi. Nea Tica ne mai baga niste vorbe de duh, motivationale. Dar suntem deja montati! Stim care jucam, nu e nicio surpriza. Se mai schimba doar un om pe la mijloc, eventual altul langa Camataru.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Masa! Ai mei mananca muschi de vita, cartofi si salata. Eu am tabietul meu in ziua meciului: miere si doua felii de paine cu unt si sunca. (Tilihoi)

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Am ajuns la stadion. Mama, uite ce e in tribune. Deja sunt 30.000 de oameni, desi mai sunt trei ore pana la meci. Uite cum se aud zarurile! Ce campionat de table fac oamenii aia… suna vocea lui Camataru. In tribune, oamenii mananca, beau si isi fac curaj. Pare ca nimeni nu lucreaza azi in Craiova. Totul pare paralizat in oras. Iar tot orasul si o buna parte din tara pare ca si-au facut tabara langa stadion.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Sunt concentrat la maximum cand vad aceasta frumoasa multime. Aproape ca am uitat si de oferta primita acum doua saptamani, in Germania. Sa ma insor cu o nemtoaica si sa raman acolo si sa joc pentru Kaiserslautern! Dar cum sa parasesc echipa? Cum sa-i las pe oamenii astia fara Rodion Camataru? Trebuie sa ne calificam!

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Ora 14:00… englezul Hackett a fluierat! A inceput meciul Craiovei, al Olteniei, al Romaniei!
Universitatea: Lung – Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu – Ticleanu, Balaci, Geolgau, Donose – Crisan, Camataru.
Kaiserlautern: Reichel – Wolf, Briegel, Dusek, Brehme – Geye, Melzer, Eilenfeld, Bongartz – T. Nilsson, Allofs.

Stiinta! Stiinta! Hai, Craiova! Un vulcan cu 45.000 de suflete pe Central! Si alte milioane care nu au incaput!

Se termina prima repriza. Nemtii sunt in semifinale. Un scor alb, precum echipamentul nostru. Nea Tica face o prima schimbare, intra Beldeanu, in locul lui Zoli Crisan. Inca 45 de minute de speranta!

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Vazandu-ma extrem de nervos, primarul din Kaiserslautern mi-a intins un trabuc si mi-a spus: -Domnule Paunescu, doriti o tigara? Nu, multumesc, doresc un gol!

Iese Geolgau, intra Cartu. Hai, se poate!

Este ora 15:37. Camataru trage formidabil de la 25 de metri, dar Reichel respinge in corner. Minunea blonda Balaci executa de la coltul terenului… Goooool, Negrila! Formidabil! Este minutul 82… suntem in semifinale!

Pe stadion este nebunie, in timp ce distinsul si amabilul primar din Kaiserslautern avea in coltul gurii o tigara, iar Adrian Panescu un gol in coltul portii. Multumesc, domnule primar! (asta a scris Paunescu in Flacara, anul XXXII, nr.11, vineri, 18 martie 1983 referitor la discutia lui cu primarul)

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Se termina meciul. Craiova este in semifinale. Pe stadion, poetul Adrian Paunescu scrie primele versuri din “Imn pentru Oltenia!”. Brusc, Craiova nu mai este capitala Olteniei! Este capitala Romaniei! Stiinta este prima formatie din Romania care atinge semifinalele unei competitii europene. Bravo, baieti!

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Gata! Maestrul Fanus Neagu si-a scris cronica: Vest-germanii numesc Universitatea Craiova Uzina Krupp a Rasaritului. Crainicul lor il invoca pe Dumnezeu si anunta uimit: Domnilor, noi stiam ca diavolul se numeste Balaci, Camataru sau Ticleanu si, iata, apare sub numele sau adevarat, se numeste Negrila…

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Se insereaza…

Am incercat sa plec de la stadion cu sotia, cu masina noastra. N-am putut! Oamenii m-au despartit de nevasta, m-au luat pe sus si m-au dus acasa! Am ramas fara haina si pantofi… cadou pentru calificare! Uite, a venit sotia acasa! Dar masina tot la Central a ramas! Ma duc s-o iau, sper sa nu ma recunoasca cineva. Vreau sa stau acasa, la un sprit cu Balaci si vecinii!

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Oamenii curg pe Calea Unirii spre Hotel Jiul. Paunescu a anuntat ca face Cenaclul Flacara pe nepusa masa! Mi-a zis un prieten ca cica sunt 100.000 de oameni in fata la Jiul! Lumea petrece, se canta si se scandeaza Hai, Universitatea! Hai, Craiova! Campioana unei mari iubiri!

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

-Negoro, iesi afara! Sunt oamenii in fata casei! Hai sa petrecem! Cu flori, cu steaguri. Sunt cateva mii. Cum sa-i bag pe toti inauntru? Baieti, am un butoi mare cu vin. A inceput petrecerea… ne-am calificat! Va dati seama! Cu un gol dat de mine, eu, fundas dreapta!

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

La Jiul e petrecere mare. Dar e si panica! Nemtii se tem pentru pielea lor! Vor sa plece spre aeroport si se tem de multime! -Tovarasi, sa facem un culoar si sa-i lasam pe oaspetii nostri sa plece spre aeroport! Asta ne cere Paunescu. Si inca ceva… sa ii aplaudam pe nemti! Gata, s-au urcat in autocar. I-am batut! Hai, Universitatea! Hai, Craiova! Oltenia Eterna Terra Nova / Un cantec are astazi si-n priviri / Hai, Universitatea, hai, Craiova! Tu, campioana unei mari iubiri!



There are no comments

Add yours